Porțiunea din Tora: Noe

Porțiunea din Tora: Noe
Citire din Tora: Geneza 6:9-11:32
Citire profetică: Isaia 66:1-24
„Dumnezeu nu este cauza tuturor dezastrelor”
Care a fost cel mai mare dezastru al umanității de la că**derea din Grădina Edenului? Răspunsul este potopul care a distrus fiecare bărbat, femeie și copil, cu excepția celor opt persoane care alcătuiau familia lui Noe. Nu este greu să ne imaginăm oameni strigând către Dumnezeu și întrebându-L de ce un Dumnezeu iubitor ar face așa ceva. Adesea, când se întâmplă tragedii, oamenii Îl învinuiesc pe HaShem. Ei vor întreba unde era Dumnezeu când a murit o persoană dragă sau când a avut loc vreo altă catastrofă. Răspunsul este că Dumnezeu nu este cauza tuturor dezastrelor. De fapt, El nu este niciodată cauza vreunuia dintre numeroasele lucruri pentru care noi tindem să-L învinuim. Multe dintre lucrurile pentru care oamenii strigă către Dumnezeu și spun: „De ce, Doamne?”, sunt de fapt comportamentul păcătos al indivizilor.
În porțiunea din Tora de săptămâna aceasta, există o frază revelatoare referitoare la potopul devastator. HaShem afirmă:
„…Nu voi mai blestema pământul din cauza omului, căci gândurile inimii omului sunt rele încă din tinerețe…” Geneza 8:21
Acest verset arată foarte clar că HaShem nu este cauza principală a unor astfel de tragedii; ci, dimpotrivă, este păcătoșenia omului. Fraza importantă din acest verset este „din cauza omului, căci gândurile inimii omului sunt rele încă din tinerețe”. Mulți oameni au dificultăți în a înțelege cum un Dumnezeu milostiv și iertător ar putea răspunde la păcătoșenia omului într-un astfel de mod. O astfel de întrebare nu face decât să sublinieze faptul că cel care o pune nu înțelege Sfințenia lui Dumnezeu. Și mie mi-e greu să înțeleg Sfințenia lui Dumnezeu, dar dintr-un alt punct de vedere. În primul rând, nu sunt surprins de răutatea omului. Cunosc cuvintele lui Anne Frank, care a afirmat că, în ciuda tuturor lucrurilor oribile prin care a trecut, ea încă credea că oamenii sunt, în general, buni. Sunt nevoit să concluzionez că omul, în sine, nu este bun. Numai Dumnezeu este bun! Abia atunci când omul păcătos este atins de harul lui Dumnezeu și umplut cu Duhul Sfânt prin credința în Evanghelie, omul poate face binele. În al doilea rând, când privesc tot păcatul din lume și chiar propriile mele fapte păcătoase, sunt uimit de răbdarea și îndurarea lui Dumnezeu.
Printre adevărurile pe care ar trebui să le reținem din parashah-ul acestei săptămâni se numără faptul că este greșit să percepem ceea ce se întâmplă în lume și să încercăm să tragem concluzii despre natura lui Dumnezeu. Abia în Împărăția Milenară vom putea observa evenimentele care au loc și vom putea învăța din ele despre adevărata natură a lui Dumnezeu. Până atunci, trebuie să ne formăm opiniile cu privire la caracterul și atributele lui Dumnezeu pe baza revelației Scripturii.